Aluvial
DAN BEUDEAN | CSUTAK MAGDA | BELU - SIMION FÄ‚INARU | KEREZSI NEMERE | LEON ALEX |
EGON MARC LÖVITH | NAGY CSILLA | RAJK LÁSZLÓ
lipsa
80 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord
Comemorarea din acest an diferă de cele precedente. Dispar È™i ultimii supravieÈ›uitori. Din câte È™tim, la Cluj mai trăieÈ™te doar un singur supravieÈ›uitor al lagărelor de exterminare. Mai mult, în acest oraÈ™, unde aproape 17% din populaÈ›ie era (conform legilor rasiale) evreiască înainte de deportare, mai există doar foarte puÈ›ine familii evreieÈ™ti care au fost afectate direct de Holocaust.
Astfel, se pune întrebarea: cum È™i cu ce motivaÈ›ii este dusă mai departe memoria ororilor de către noi, locuitorii fără ascendență evreiască? Ce înseamnă lipsa pentru noi?
Ne lipseÈ™te ceea ce am pierdut. Plângem pierderea surorilor È™i fraÈ›ilor noÈ™tri evrei care au fost expulzaÈ›i ca un corp străin din societate, poate chiar de lângă părinÈ›ii, bunicii sau străbunicii noÈ™tri È™i au fost exterminaÈ›i fără milă. Ca urmare, societatea noastră a fost sărăcită ireversibil. Ne lipsesc bătrânii, bărbaÈ›ii È™i femeile. Ne lipsesc copiii È™i, prin ei, ne lipseÈ™te promisiunea viitorului.
Sentimentul lipsei este potenÈ›at de conÈ™tiinÈ›a că nici nu o putem surprinde cu adevărat, deoarece majoritatea dintre noi, cei care suntem aici, nici nu È™tim în ce case locuiau evreii, unde erau È™colile lor, cum învățau, cum cântau, care erau magazinele lor, cum se salutau cu părinÈ›ii, bunicii È™i străbunicii noÈ™tri. Este greu de reprezentat lipsa deoarece locurile nu au rămas goale, ele au fost umplute de alÈ›ii. Ne doare astfel È™i lipsa memoriei, întrucât trecutul lor este È™i trecutul nostru.
​
*
ExpoziÈ›ia reuneÈ™te lucrările mai multor artiÈ™ti: unii dintre ei au pierit, alÈ›ii au supravieÈ›uit Holocaustului, unii aparÈ›in celei de-a doua generaÈ›ii de după Holocaust, iar unii nu sunt evrei. Lucrările È™i naraÈ›iunea construită în jurul acestora au la bază, în mare măsură, luarea de amprentă realității ca metodă de a construi mărturie È™i de a transcende lipsa.
Astfel, casa realizată special pentru această expoziÈ›ie de Belu-Simion Făinaru este amprenta vieÈ›ii evreieÈ™ti care a dispărut dinăuntrul ei. O casă rurală evreiască păstrată, din zona Sătmarului, a reprezentat punctul de plecare al acestei lucrări. Csutak Magda a încercat, cu decenii în urmă, atunci când nu se prea putea vorbi despre religie È™i despre Holocaust, să se apropie de acea cultură misterioasă a descendenÈ›ilor evreilor refugiaÈ›i din GaliÈ›ia prin copierea splendidelor simboluri cioplite pe mormintele lor. Rajk László a realizat frotaje despre numele zgâriate pe pereÈ›ii de cărămidă È™i tencuială ale unor barăci din Auschwitz, ca un ultim gest dârz lăsat de prizonieri posterității. Kerezsi Nemere È™i Nagy Csilla au transformat un relief realizat în Primul Război Mondial într-o uriașă È™tampilă rotundă, asemenea celor folosite de mesopotamieni, reprezentând fratricidul. Aici, ambele personaje poartă cuÈ›it în timp ce se luptă. Dan Beudean a copiat realitatea actuală – o prezentare comercială de soluÈ›ii tehnologice pentru sortarea peÈ™tilor – pentru a arăta cât de uÈ™or poate penetra raÈ›iunea inacceptabilul.
Prima noapte de Egon Marc Lövith face parte din acea serie realizată la sfârÈ™itul anilor 1980, în care artistul a evocat propriile trăiri din lagărul de la Dachau.
Pictura Boxerii de Leon Alex (realizată înainte de 1942) È™i cartea Și va fi lumină! (1934) a poetului Frigyes Marcell, ilustrată de Grünbaum ErnÅ‘, exemplifică înspăimântător în ce imagini clare vedeau unii pictori, graficieni sau poeÈ›i ororile care ar putea apărea dacă atitudinile nu se schimbă. Ele puteau fi percepute atunci ca exagerări fantasmagorice sau puteau fi ignorate pur È™i simplu, însă, în câÈ›iva ani, cele mai macabre imagini au fost depășite de realitate. Cei trei au pierit în Holocaust. În contrast cu aceste imagini vizionare, ne contrariază gestul uman făcut de evreii olandezi care îÈ™i părăsesc casa: un vecin care îi filmează îi surprinde ridicând pălăria sau făcând cu mâna către omul din spatele camerei tocmai în momentul deportării.
Oare ce simÈ›eau ei în acel moment? La ce viitor se gândeau?
*
LecÈ›ia Holocaustului să ne fie ghid È™i să ne ajute să vedem clar trecutul È™i să ne orientăm în prezent. Memoria să nu ne permită să devenim spectatori. Să ne atenÈ›ioneze cât de mult putem pierde din umanitatea noastră dacă rămânem nepăsători. Shoah-ul ne-a învățat că normalizarea fratricidului È™i tăcerea care l-a însoÈ›it au făcut posibile atrocitățile.
Și ne-a mai învățat că situaÈ›ia nu este niciodată complicată. SituaÈ›ia este de fapt foarte simplă: nu ucide! Nu lăsa casa celuilalt să fie golită. Apărându-l pe celălalt, ne apărăm pe noi.